simpson's blog: ianuarie 2010

plaman vs. tigara

am bagat tigara in gura, aceasta tremnura nervoasa si sufla cu demnitate fumul nicotinat dintre sporii inghesuiti.am tras fumurile grabit sa o arunc pe jos, tigara imi mutila plamanul stang , se lupta cu mine, mai bine zis cu vointa mea de a termina pachetul, tigara radea de inconstienta mea, filtrul imi intepa buzele uscate din lipsa berii.... tigara arunca un ultim recital de lumina si fum si apoi isi incredinta amintirea in penumbra filtrului. biruisem, fumasem si ultimul spasm de stralucire al tigarii, eram victorios in lupta cu pachetul de tutun. tigara biruise si ea. isi pusese amprenta la gudronificarea plamanului meu. suntem chit deci.....
si dupa cum se anunta mai am de dus cateva sute de batalii cu propria-mi sanatate

ai venit?

ai venit sa ma salvezi? tresar zguduit de o groapa, aflat cu ochii impaienjeniti la volan, ma scurg incet printre legumele care ma inconjoara si privesc tacut fara vreo putere de a ma revolta doar gandul incepe o revolutie interioara fara vreun rezultat palpabil. am promis ca nu mai beau asa mult, am promis ca intru in randul legumelor, am promis sa fiu si eu o saptamana macar unu de-al lor. ai venit si mi-ai tras maneca uda, m-ai plesnit peste obraz si m-ai sarutat usor sa inteleg. pastila de dimineata imi face rau, iar berea imi mangaie constiinta de mult innecata.fara noima incerc sa ma dezleg. sa ma dezleg de lume, de asa-zisii perfecti. gesturi false, gesturi sofisticate ma imbratiseaza viclean si nasuri umede ma adulmeca. nu vreau sa ii inteleg, mai desfac o bere, mai trag nervos un fum si ma apuc de invatat. nu ma mai vad, oglinda este incetosata, nu imi mai recunoaste chipul. doar M mai sta tacuta langa mine si imi sprijina gestul. restul provoaca un cataclism infernal din care incerc sa scap. nu ma las si mai desfac inca o bere crezand ca ii pot pacali, crezand ca ma apara de legume. scoala este o salata ce ma stropeste in ochi cu otetul ei arzator, prietenii imi fosnesc frunzele gandirii si ma caracterizeaza prin modul lor de a ma percepe (leguminos). parintii culesi demult din gradina se spala cu apa minerala crezand ca ofilirea ar fi cumva reversibila. eu ma zbat sa nu ajung o leguma. gol in minte, gol in suflet, legumele sunt total goale. arata unele asa de bine, dar gustul lor este venin din seva. m imi sopteste sfaturi, ma linisteste si imi da o bere intr-o taverna pe undeva prin centrul istoric al orasului zarzavat.toti sunt plantati in acest sistem prin radacini si ma agata cu ele incercand sa ma scape de calea diferita. ori esti leguma, ori esti impotriva sistemului. se pare ca nu aud decat muzica. se pare ca acea m, este prea proasta sa fie o leguma. se pare ca si eu ma topesc sub emblema impotentei psihice si refuz cu toata fiinta sa devin leguma perfecta. masinile ma ametesc, ma amesteca. nu mai vreau sa aud nimic. cele doua m-uri imi leaga sireturile, si ma readuc in simtiri cu o bere. serviciu imi baga usor acul sub piele sa imi irige treptat sufletul cu ideile lumii perfecte, fara alcool, fara abateri de la tiparele zarzavaturilor.prima m o sa se naruie, ea este o ceata calda care ma iubeste. intind mana sa gasesc...... si cel de-al doi-lea m ma saruta cu ochii inchisi. par fericit. par protejat de vegetatia napustitoare. astazi cand scriu legumele isi tes panza acra, iar cele doua m-uri dorm frumos cu capul pe perna. vor veni si azi sa ma salveze? nu, nu imi fac ganduri sumbre, ma las dus de parfumul cafelei si de soaptele m-urilor. se face praf lumea, se face pulbere fina, si cine-i de vina? te rog ajuta-ma. ridica-ma.

aflarea in treaba

in una dintre scrierile sale petre tutea zicea : " Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema :Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români. " de ce "se afla in treaba" romanii nostrii? o intrebare extraordinara care ii apartine lui petre tutea si care a fost publicizata de el intr-un interviu acordat lui liiceanu prin anii 90.
romanul are obiceiul de a le rezolva pe toate, de a cunoaste tot, el este prototipul solutiilor universale. romanul cand nu are ce face gaseste altora solutii, de cele mai multe ori in necunostinta de cauza. ii place sa scormone diverse domenii, sa improvizeze tot felul rezolvari utopice , in cazuri de care abea are habar.romanul nostru improvizeaza orice, oriunde, oricand. uneori din incultura alteori dintr-un orgoliu pur prostesc romanul se da in stamba. cat de jenant si penibil era gigi becali cand incerca sa-si repare limuzina de sute de mii de euro cu ranga. tragic este faptul ca asemenea oierului parvenit, romanul nostru care "isi da cu parerea" devine mandru de "realizarea sa grandioasa". acest animal manat de instinct fara strop de judecata gaseste solutii pentru jucatorii din teren si zbiara din tribuna sa fie auzit, iar cand ideile acestuia nu sunt puse in aplicare, acesta adreseaza liste interminabile de injuraturi si blesteme la adresa antrenorului si a echipei. tot romanasu' nostru aflat la un paharel cu amicii reuseste sa gaseasca rezolvari la cele mai delicate probleme de economie ale tarii , desluseste tainele politicii, ale medicinei, sportului, culturii, etc. acest specimen generos in infatuare dar modest in gandire se regaseste din ce in ce mai mult in personajul principal al lui marin preda din "morometii".
probabil ca aceasta este una din urmarile lasate de virusul comunist care a fost oprit dar nu eradicat. probabil ca aceasta cicatrice adanc sapata in mentalitatea multor romani nu se va vindeca decat dupa schimbarea catorva generatii, mai bine pregatite, mai eficiente in rezolvarea adevaratelor probleme si avand avantajul lipsei sechelei comuniste.
acest roman, cel care "se afla in treaba" desi nefiind obisnuit sa gandeasca, nefiind obisnuit sa ia decizii importante si deci neavand simtul raspunderii, totusi supravietuieste acestui secol al vitezei si se zbate ca un peste pe uscat in confruntarea sa cu viata. diferenta dintre aflarea in treaba si treaba in sine este fundamentala. cel care se afla in treaba nu va fi niciodata in stare sa puna in aplicare ideile sale marete de pahar.
intr-o societate ce tinde sa se aproprie cat mai mult de civilizatia vestic-europeana, datul cu parerea este o toxina ce anihileaza activitile culturale, valorile si sistemul de valori. e o tara in care toti apuca o idee teapana si arunca cu ea in stanga si in dreapta caci "e parerea mea.......", incepand de la presedinte, clasa politica, numerosi profesori, asa-zisi oameni de cultura, pana la coana veta din capu' satului.
acum cateva zile am citit o stire pe cat de interesanta, pe atat de trista. la olimpiada de limba romana pentru clasa a v-a elevii au fost pusi la un test de compunere cu un subiect intradevar nerecomandat minorilor.La punctul doi al tezei unde ar fi trebuit sa le fie testata creativitatea li s-a solicitat sa elaboreze continuarea unui basm in care sa fie si ei prezenti. Textul suna asa: “A fost odată ca niciodată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi. Şi, voind să aibă copii, au făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta”. Si ce creativitate credeti ca adus aceasta teza? Ideea unui vraci care ii procura imparatului o pastila Viagra, sau ideea privirii prin gaura cheii a ceea ce fac imparatul si imparateasa. Si care a fost reactia cadrelor didactice? “Daca s-au gandit la prostii, e treaba lor!”. frumos domnilor profesori, foarte frumos asa.......
la prima vedere s-ar zice ca e o ocupatie nationala, dar multumesc lui Dumnezeu ca mai exista si oameni care gandesc sanatos, care au ceva de zis, si care prin simpla lor prezenta reusesc sa ii anuleze pe cei care "isi dau cu parerea".

unul subiectiv sau unul obiectiv

ah....tocmai vorbeam cu o prietena.......a primit cadou de craciun o carte, si s-a apucat sa o citeasca, si poate nu intamplator cartea s-a doveditin opinia ei un esec literar. imi aduc aminte ca si eu am daruit niste carti cadou. le cumparasem parintilor de craciun sau aniversari, nu asta e important, si nu apucasem sa le citesc dar inainte de a le darui respectivele carti le-am rasfoit pentru a-mi face o impresie in legatura cu continutul acestora.sincer mi se pare deplasata daca nu penibila ideea de a face cadou o carte fara a o fi citit inainte sau cel putin fara a sti continutul acesteia. de ce facem cadou o carte? eu personal daruiesc uneori carti deoarece in opinia mea nicioidata nu strica sa citesti ceva nou, sa descoperi, cum pot darui o carte fara macar a sti ce subiect ascund paginile acesteia? am primit si eu carti cadou, le-am rasfoit si apoi le-am aruncat. e la moda sa daruiesti carti? am impresia ca a devenit " la moda" sa daruiesti carti, e un fel de gandire stereotipa a unor persoane sau al unui grup de persoane care pur si simplu preiau anumite idei, practici sau moduri de viata fara a trece prin filtrul gandirii actiunile lor.e de apreciat ideea de a darui o carte, dar e total condamnabila ideea de a darui o carte fara sa ai macar habar de continut. ahh da , cum sa nu, am mai intalnit in ultima vreme si gandirea asta tipica snobilor care daruiesc ceva foarte scump, ceva apartinand unei firme sau unui brand foarte cunoscutavand impresia ca automat acel produs este de calitate. sunt carti care imbina diverse stiluri si au un subiect atat de complex care trateaza mai multe elemente de gandire sau de viata sociala unele chiar reusind sa imbine contradictoriul. pana si marii critici literari au dificultati in incadrarea acestora intr-un anumit stil literar sau in desemnarea naturii subiectului. sa fie oare acesta un sincretism? e calr ca aceste elmente eterogene au la baza o idee simpla de la care autorul porneste si reuseste pe parcurs sa creeze o lume a ineditului si de ce nu a neprevazutului. din cate stiu unul dintre cei mai straluciti scriitori care au imbratisat sincretismul a fost platon, insa daca ne gandim, majoritatea scriitorilor din acele vremuri aveau tendinte spre acest stil. imi place mult mircea eliade. cred ca privita dintr-un anumit unghi si opera lui se poate incadra in acest curent literar. toate memoriile, ideile si cugetarile lui contin o esenta a sincretismului. momentan sunt uimit de forta de atractie a acestui fenomen. permiteti-mi sa-l numesc fenomen deoarece este intr-adevar un fenomen. este oarecum in natura umana impulsul de a contopi diferite filisofii, diferite culturi sau de ce nu diferite doctrine. designerii spre exemplu, reusesc treptat sa adune cate putin din diferite culturi pentru a-si aduce un generos aport de originalitatea creatiilor vestimentare.scriitorii, unii dintre ei, poate intr-un numar mai mare filosifii, combina cu usurinta tipologii si rationamente diametral opuse. sunt multe si diferite domenile in care intalnim acest sincretism: pictura, chirurgia, religia, etc. cred ca dealungul istoriei acest termen de sincretism poate fi considerat un deja-vu, o latura a subconstientului uman. sau as putea spune ca sincretismul sta la baza primitiva a dezvoltarii culturii. oare istoria insasi nu este un sincretism? care este toleranta acestei diversitati? stau si ma gandesc daca exista o limita a diversitatii. lumea insasi este un sincretism daca ne gandim. oameni de diverse rase, religii, inclinari politice sau apartinand unor clase sociale diferite convietuisc impreuna intr-o planeta care din deceniu in deceniu da semne de suprapopulare. si totusi acest amalgam al civilizatiilor reuseste sa supravietuiasca ba chiar sa atinga performante la care omul nu a visat in trecut. sunt multe intrebari care imi trec prin minte acum, dar momentan stau pe fotoliul meu din fata calculatorului cu paharul de " ceva tare" in mana si ma bucur de diversitatea vietii.

insemnari....

cum ma simt la 21 de ani fara un strop de alcool in casa........ma simt nasol.orice as face, oricum as incerca sa substitui acest, viciu sa-i zicem, nu am gasit inca o rezolvare.ma duce cu gandul la un cantec vechi, cantec prafuit in memoria mea, sparg paharul dupa ce termin sucul, caci beau un litru de suc de portocale. rhcp....ei cantau acel cantec.cele trei tigari insuficiente pentru a trece noaptea cu bine, insuficient este gandul meu.....caci gandul ma stoarce precum storci tricoul dupa ce l-ai spalat sa nu cumva sa-ti ramana petele de noroi dupa meciul de fotbal,sau o portocala stoarsa de tot sucul ei aromat, gandul imi stoarce rabdarea, imi zgandare linistea, falsa liniste in care convietuiesc.pana si saracul robinson crusoe, prizonier pe ace insula pustiita, isi facuse ceva alcool din bambusul si nucile de cocos gasite.....avea si cereale, nu stiu cum,cred ca erau salbatice,el in schimb nu avea pahar,acest pahar pe care eu il tin in mana si pe care cu siguranta il voi sparge.obisnuiam pana azi sa beau cate ceva in fiecare seara,obisnuiam sa ascult rhcp....o voce solitara si o grimasa uitata pe obraz, e tot ce am in acest moment,ahh era sa uit..si gandul la alcool,un catel a murit otravit de un "nene binevoitor".ce cacat...daca as bea as uita...as uita si de ea.nu mi-a mai raspuns la telefon de cateva zile. iar as bea. nu sunt emo. urasc emoletii aia mici si asa tristi, "vai vai ce trista e viata mai, hai sa plangem un picut poate va fi si mai trista", mi-e scarba de ei. unii oameni......au zacamant de alcool in ei "ca tot veni vorba don'le"..., are planeta asta zacaminte de petrol, de aur, de titei,iar unii au zacaminte de alcool.fiecare tara se mandreste cu bauturile ei specifice desigur. noi romanii avem tuica, eventual palinca. rusii au vodka, americanii au wisky-ul,japonezii au sake-ul din orez, vinul.....vin au toti. dar fara sa fiu patriotic sau sa par ciudat as putea zice fara nici o retinere ca noi avem unul dintre cele mai bune vinuri din lume.pai am baut recas....si pot spune ca se pisa efectiv pe multe vinuri frantuzesti,considerate finuri rafinate, ca sa nu mai zic de cele de prin italia, ungaria sa noua zeelanda.apropos de vinuri uite aici un link ...un editorial foarte bun despre aceste bauturi bahice. http://www.vinul.ro/blog/si seara mea aluneca usor spre dimineata, eu sunt fara strop de alcool in camera asta stramta care ma inghite.ma inghite si ideea de a ma duce sa imi procur niste vin de la chioscul de la coltul strazii.fuck tymbark.m-e bleah de el. zorro era tigan da-l dracu. era defapt un holtei sictirit ce facea pe spadasinul si apoi se imbata ca porcul in nu stiu ce bodega de prin vestu' spaniei.zorro nu a baut ce am eu de gand sa imi cumpar. cu atata bautura in magazine va cred si eu ca aveti probleme domnilor ecologisti cu incalzirea asta globala. merge taranul nostru la coasa,toarna niste "incalzire globala" pe gatlej ca sa aiba spor la munca, se intoarce acasa sa mulga vaca dar inainte mai degusta din minunata "incalzire globala",iar seara dupa o zi atat de obositoare, merge cu nea caisa al lui veta vaduva sa mai consume 300 de ml de "incalzire globala".ati vazut voi petrecere, chef, baieram, party sau mai stiu eu ce eveniment relaxant si distractiv fara bauturi pe masa? pana si la evenimente mondene, inaugurari de galerii de arta, oscaruri, gala a laureatilor sau mai stiu ce eveniment cultural se serveste un pahar de "incalzire globala", unde toti sunt imbracati "la patru ace" si degusta sortimente rafinate de fluide cu un bine meritat procent de alcool.fiecare eveniment select, fiecare sarbatoare, fiecare "ocazie speciala" este cinsteasca cu "un paharel" de ceva.pana si zeii in olimp faceau dezmaturi si betii, incantati de gusturile cu adevarat divine ale alcoolului, asa ca noi niste bieti pamanteni de ce nu am calca stramb macar de 7 ori pe saptamana,nu vad de ce nu.asa ca domnilor si domnilor sa nu ne mai plangem ca se duce terra pe apa sambetei caci avem nevoie de "incalzire globala".o seara buna in continuare in compania "incalzirii globale".

the simpsons - website

the simpsons are the best. vizitati bai nene site-ul ca este prea tare. linkul aferent...... :http://www.thesimpsons.com/index.html
The Simpsons este cel mai prolific serial de animaţie american, numărând 18 sezoane şi 400 de episoade. A fost votat cel mai bun serial de televiziune a secolului 20 de către revista "Time" în 1998 şi este privit de numeroşi critici drept unul din cele mai influente seriale ale tuturor timpurilor.
El urmăreşte aventurile unei familii destul de anormale (unul din primele motto-uri ale serialului fiind: "We put the FUN in DysFUNctional", (joc de cuvinte intraductibil în română, o traducere cuvânt cu cuvânt ar fi: "Noi punem distracţia în disfuncţional") din clasa muncitoare, aruncând o privire foarte satirică asupra lumii în care trăiesc. The Simpsons ironizează aproape tot ce ţine de cultura populară americană, majoritatea personajelor fiind stereotipuri. Serialul a ajutat la ridicarea standardelor animaţiei pentru adulţi, pavând calea pentru desene animate ca South Park.
Celebrul film "Familia Simpson" a fost creat in anul 1987, de catre Matt Groening pentru canalul american Fox. Prima aparitie a fost in The Tracey Ullman Show.In 1990, “Familia Simpson” a debutat pe canalul american FOX, ca serial difuzat in mod regulat, cu episodul “Bart-Geniul”. “Familia Simpson” este serialul animat si serialul de comedie care a rulat cel mai mult in istoria televiziunii americane, cu 16 serii si 338 de episoade filmate de la debutul sau la data de 17 decembrie 1989. Extrem de satiric, serialul ridiculizeaza aproape orice subiect, in principal, clasa de mijloc, stilul de viata american al clasei mijlocii pe care il manifesta familia din titlu, dar si cultura americana, societatea, reteaua de televiziune Fox, si chiar televiziunea insasi.Groening a botezat personajele cu numele membrilor familiei sale, iar in locul sau l-a creat pe Bart.
Acţiunea este centrată evident în jurul familiei Simpson, formată din Homer, Marge, Bart, Lisa şi Maggie însa de-a lungul anilor numărul personajelor care au apărut în serial a crescut enorm, ajungând la câteva sute.Succesul pe care „The Simpsons“ l-a inregistrat a fost atat de mare, incat numeroase staruri au tinut sa fie prezente in serial de-a lungul timpului: Elizabeth Taylor, Barry White, Kim Basinger, Mel Gibson, Lucy Liu, Danny DeVito, Glenn Close sau Kiefer Sutherland. Popularitatea serialului a dus in mod inevitabil si la dezvoltarea unei veritabile industrii: de la postere la T-shirt-uri, fiecare dintre materialele promotionale legate de familia Simpsons a adus in conturile producatorilor un miliard de dolari drept incasari. „The Simpsons“ este un fenomen aparte, infuenta sa regasindu-se si la nivelul vocabularului: celebra exclamatie a lui Homer, „D’oh“, neologismele si expresiile intrate in Dictionarul Oxford, sunt tot atatea dovezi ale impactului pe care un film il poate avea intr-o societate.
Toposurile in care se desfasoara viata celor din Springfield sunt cele ale oricarui oras de pe continentul nord-american: centrul, ghetoul, scoala, pista de bowling, barul, biserica sau fabrica. Homer, tatal, lucreaza la centrala nucleara si are doua mari pasiuni: sa se uite la televizor si sa bea bere acasa sau la bar. Marge, sotia sa, este femeia casnica, a carei viata este dedicata celor trei copii. Bart este cel care le da cel mai mult de furca parintilor sai, fiind un esec al sistemului de invatamant american. Se da in vant dupa skateboarding, ii place sa mestece guma si provoaca majoritatea aventurile in care sunt angajati membrii familiei sale. Printre cei din familia Simpson se ascunde si o inteligenta precoce, iar acesta este Lisa a carei pasiune este aceea de a canta la saxofon. Maggie este cea mai mica, nu poate inca vorbi, fiind la etapa in care suzeta este nelipsita.
Bineinteles ca cei de la Play Station luand in considerare succesul si popularitatea incomensurabilaa serialului T.V., au decis sa faca si un joc spre satisfactia gamerilor impatimiti. Springfield s-a fost transformat intr-un imens parc de skateri in The Simpsons Skateboarding. Ai posibilitatea de a patina prin, pe sub si pe deasupra scolii din Springfield, a Studiourilor KrustyLu, a Defileului Springfield, a tinutului Itchy and Scratchy, a Centralei Electrice Atomice si a altor locatii.Fiecare personaj are peste 40 de miscari, inclusiv trucuri unice, cum ar fi miscarea "In Your Dreams" a lui Bart sau miscarea "Stinkyfish" a lui Homer. plus fata de familia Simpson, jucatorii isi pot selecta alti favoriti, cum ar fi Otto, Profesorul Fink, Nelson si Krusty Clown-ul. Fiecare personaj aduce la acest eveniment propriile sale trucuri, personalitati si dialoguri inregistrate de voci reale ale show-urilor TV.
In concluzie "the simpsons" are the best domne'.

provincia kosovo, independenta?

CĂRTĂRESCU: „Avem de ales între a avea dreptate lângă Rusia sau a greşi lângă Europa şi Statele Unite“.

Mai întâi: este OK crearea statului Kosovo prin declararea unilaterală a independenţei acestei provincii faţă de Serbia? Toate normele internaţionale spun: nu, nu este OK. După al Doilea Război Mondial, graniţele Europei, şi ale întregii lumi, de altfel, garantate de acorduri internaţionale, nu s-au modificat niciodată în acest fel. Diverse secesiuni prin forţă, precum cea a jumătăţii turce a Ciprului, nu au fost recunoscute de nimeni. Dacă nu există temeiuri legale pentru independenţa Kosovo, ne-am putea gândi că există temeiuri morale. Dar „băieţii buni“ de azi au fost ieri „băieţi răi“ în ochii marilor puteri, şi mâine ar putea redeveni „băieţi răi“. E drept că sârbii au persecutat şi au exercitat acţiuni atroce de purificare etnică împotriva locuitorilor, majoritar albanezi, ai acestei provincii. Dar nici kosovarii n-au fost uşă de biserică. Organizaţiile lor militante au cam mirosit a terorism, cu o serioasă componentă musulmană, şi au fost frecventate cândva de Osama Bin Laden însuşi. Viesparul războaielor balcanice n-a cunoscut îngeri şi demoni, nici victime şi călăi, ci ambele deodată, amestecate monstruos. Când a avut prilejul, victima s-a transformat în călău fără să clipească. Motorul ultranaţionalist, cel mai primitiv şi mai reacţionar dintre toate, i-a mânat şi pe unii, şi pe ceilalţi în luptă. Prin urmare, nu există temeiuri morale pentru validarea noului stat.
Motive economice? Kosovarii sunt săraci ca degetul şi corupţi mai ceva ca noi. Vor rezista ca stat numai prin respiraţie artificială: pomparea a miliarde de euro într-o economie aproape inexistentă. Motive geostrategice? Contracararea influenţei Rusiei în Balcani e ea însăşi contracarată de facilitarea unei influenţe islamice. Atunci ce Dumnezeu se-ntâmplă? De ce şi-au luat mai marii lumii un asemenea risc major? De ce, trecând peste toate normele dreptului internaţional, marile puteri occidentale au lucrat intens la inventarea acestui stat nou pe harta Europei, pe care acum îl recunosc în avalanşă, cu o grabă puţin spus ciudată? E cu putinţă ca atât Statele Unite, cât şi aliaţii, ca şi rivalii săi din Europa, să fi făcut, de comun acord, o colosală greşeală? E cu putinţă să nu fi prevăzut ei deschiderea Cutiei Pandorei, crearea unui precedent ce ar putea arunca în aer numeroase zone disputate ale lumii? Ce este biliardul ăsta diplomatic ce se joacă-n Balcani? Ce nu ni se spune? Care e veriga lipsă?

simpson's blog

vineri, 15 ianuarie 2010