vineri, 31 iulie 2009

Teoria chestiei

Fiecare chestie isi gaseste propria teorie in gimnastica gandului, efectele secundare fecundand in bucuria momentului. Gasesc santajul sentimental stand fata in fata cu bariera creata de abstractul atragator al diversitatii gandurilor. Mai pe scurt, intreaga podea se scurge in abundenta de sub picioarele mele cand tremur speriat sub patura neglijentei. Chestia e ca toate teoriile conduc concret si incontestabil catre acelasi rezultat : consecventa. La fel cum zicea maestrul deceneu : “da-i si doua palme cu care sa ma aplaude” , gasesc ca versu’i intr-u totul relevant. Avem nevoie cu totii de doua palme cu care sa aplaudam viata, sa ne aplaudam prietenii, ideile marete care pun in valoare momentul, clipa.
Fiind in stare de inconstienta motorize,
Psihicul meu a dezvoltat o noua teorie
Si fiindca nu mai avem nici o baterie
De la care sa-mi incarc vechea-mi pledoarie
Am asternut randurile descrescator pe hartie :

“ Marea e aproape, daca imi inchid ochii vad valurile blande ce mi se revarsa la picioare. Intr-o lume pustie iti ramane imaginatia, visul, bucuria dinauntrul sufletului. Cred ca intampin un astfel de moment si decid sa-mi inchid ochii, decid sa renunt in a privi lumea. Incep sa-mi creez propria lume in care sa ma regasesc fericit numai pentru cateva clipe. Creez un univers printr-o singura clipire a pleoapelor. Vad marea cum intalneste nisipul fin si spuma alba care se naste din sfarsitul valurilor. Vad un intins de unduire verde sau poate albastra. Daca-mi rotesc capul si imi intorc privirea pot vedea un chip bland, pot deslusi ca sunt in bratele unei finite calde, undeva intr-o intindere de flori. E primavara, copacii inmuguresc, iar ea ma tine in brate. Sunt fericit sa ascult rapsodia monumentala a pasarilor si sa-mi oglindesc intreaga viata in ochii ei. Desi ar putea fi la fel de bine toamna, iar noi doi sa ne plimbam pe o falza incantatoare. Te-as putea saruta si iarna ca sa-mi dezghet buzele carunte. Si in orice anotimp m-as gasi, ar fi lumea creeata de propria-mi imaginatie in care tu te gasesti zambitoare. E lumea mai buna oare cand indraznesc sa ma desprind de exactitatea vietii ? “

Chesia e ca oricat te scremi sa-ti gasesti fericirea in fumigene si pastille filmate, nu o gasesti decat daca te-ntinzi pe spate. Glumesc, fericirea nu doarme, ea doar sta la panda. Asteapta momentul oportun, te fixeaza atenta din priviri, flexeaza usor genunchii, numara secundele ramase si………..tocmai atunci cand crezi ca chestia pe care ai fumat-o ti-a luminat viata, apare ea, fericirea. Momentan ma simt foarte fericit, pentru ca nu sunt singur in aceasta lume.


incercand sa nu par misogin, am sa fiu sincer si am sa spun ca este un moment din fiata unei femei cand se regaseste intru totul in acest banc : Nevasta unui deţinut merge în audienţă la
directorul închisorii.
- Domnule director, vă rog să-i daţi bărbatului
meu o muncă mai uşoară.
- Dar, doamnă, soţul dumneavoastră lipeşte
etichete pe sticle, vi se pare că e greu?
- Nenorocitul, si mie mi-a zis că sapă un tunel...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Frumos post, nu am nimic de adaugat :P
E amuzant bancul, dar tunelul nu era sapat de detinut ca sa evadeze din inchisoare ? :)) ...So, ce vrei sa spui cu asta ? :))

Btw, ce mai faci ? :)

plaman vs. tigara


am bagat tigara in gura, aceasta tremnura nervoasa si sufla cu demnitate fumul nicotinat dintre sporii inghesuiti.am tras fumurile grabit sa o arunc pe jos, tigara imi mutila plamanul stang , se lupta cu mine, mai bine zis cu vointa mea de a termina pachetul, tigara radea de inconstienta mea, filtrul imi intepa buzele uscate din lipsa berii.... tigara arunca un ultim recital de lumina si fum si apoi isi incredinta amintirea in penumbra filtrului. biruisem, fumasem si ultimul spasm de stralucire al tigarii, eram victorios in lupta cu pachetul de tutun. tigara biruise si ea. isi pusese amprenta la gudronificarea plamanului meu. suntem chit deci.....
si dupa cum se anunta mai am de dus cateva sute de batalii cu propria-mi sanatate